Balantele etalon sunt utilizate pentru transmiterea unitatii de masa si pentru verificarea maselor. Ele sunt balante simple, executate cu mare precizie. Balantele de precizie au o mare sensibilitate la influenta factorilor de mediu. Pentru a evita influenta oricarui factor de mediu, ele sunt tinute in incinte inchise si sunt actionate de la distanta, prin intermediul unei maini mecanice.
Balantele analitice sunt utilizate in laboratore, precum si in activitatea didactica si de cercetare. Sunt balante simple, cu sensibilitate si de precizie ridicate. Domeniul de masurare este cuprins intre 2-200 g. Fiind o balanta simpla, cantarirea se face prin echilibrarea masei de cantarit cu masuri echivalente. Unele balante analitice sunt prevazute in plus cu o scara micrometrica, pentru marirea preciziei de citire a valorii masurate. Oscilatiile balantei sunt echilibrate de amortizoare. La fel ca si balanta etalon, balantele analitice sunt influentate de factorii de mediu. De aceea, balanta analitica este inchisa intr-o carcasa, iar greutatile aditioanale, sub forma de calareti, sunt actioanate mecanice.
Achizitioneaza si intereseaza-t ecu privire la ce balante analitice sunt peste tot, apoi ia decizia corecta.
Balante tehnice sunt tot balante simple, utilizate la cantariri curente de precizie redusa. Balantele tehnice se verifica la functionarea in gol si la incarcarea cu 10% si 100% din sarcina maxima. Balantele tehnice sunt incomode la utilizari frecvente, din cauza faptului ca talerele sunt plasate sub parghie, ceea ce le face uneori de neutilizat.
Balante romane sunt mijloace de cantarit care au o singura parghie cu brate inegale.
Pe bratul scurt se suspenda corpul de cantarit, iar pe cel lung culiseaza un cilindru metalic de masa constanta, care se numeste cursor sau greutate romana. Echilibrarea se face prin modificarea pozitiei masei constante. Pe bratu1 lung, pe care sunt trasate diviziuni, se citesc diferitele valori ale maselor cantarite. Verificarea balantelor romane se face utilizârnd greutati etalon. Intr-o figura ne poate fi reprezentata schema de funcionare a unei balante romane si compunerea fortelor care iau nastere la cantarire.
Basculele zecimale sunt instrumente de cantarit cu rnai multe parghii inegale. Ele sunt folosite la cantarirea maselor de ordinul sutelor de kilograme. Cantarirea se face la un raport intre greutatile asezate pe platan si masa de cantarit egal cu 1/10. Basculele zecimale sunt construite pentru sarcini maxime de 50, 100, 200 si 500 kilograme. La basculele zecimale se verificä sensibilitatea, justetea la sarcina maxima si comportarea la suprasarcina. Sensibilitatea se verifica asezand pe platforma greutati egale cu eroarea tolerata; in aceasta situatie, aratatorul mobil trebuie sa se deplaseze cu cel mult 3 mm de cel fix. Justetea se verifica incarcand bascula cu sarcina maxima. Pentru verificarea la suprasarcina, se incarca platforma basculei cu o sarcina cu 30% mai mare decat sarcina maxima. Dupa ce bascula a stat aproximativ 30 min in suprasarcina, se verifica integritatea perntelor.
Basculele romane servesc la cantarirea unor mase mai mari de 500 kg, putand fi construite si variante pentru cantariri de pana la 200 000 kg. Basculele romane nu utilizeaza greutati de lucru, constructia lor bazandu-se pe utilizarea parghiilor cu brate inegale. Echilibrarea sarcinilor de cantarit se face prin deplasarea unor greutati constante, numite cursoare sau romane, de-a lungul unor brate cu diviziuni.